Te rog,mai strange-ma in brate 5 minute.Pentru inca 5 minute,vreau sa simt ca nu sunt singura.Vreau ca sentimentul acela de gol,de dor,de singurate sa se spulbere in milioane de cioburi care sa distruga tot ce tine de sentimentul asta amar.Eu sunt singura,sunt constienta,sunt paralela acestei lumi,sunt o visatoare.Si pierd.Mereu pierd visand,chiar si cosmarele mele sunt cosmare sublime.Tu ce esti?Nu pot spune exact ce esti,sau cum esti sau de ce ma faci sa imi pierd mintile la o viteza ultrasonica,de ce atunci cand ma privesti cu ochii tai mari si atat de calzi si plini de iubire,speranta,suferinta,ma faci sa imi inghit cuvintele care devin o banala supa alfabet.Contactul vizual este periculos,dar vai..atat de dulce.
Nu as schimba nimic la tine.Daca ar fi eventual sa te desenez,ti-as face brate mai mici,ca sa ne asemanam asa..un pic.Dar la fel de puternice si calduroase,sa ma tii aproape atunci cand am nevoie.Ti-as culege stele,le-as aranja frumos in ochii tai,dar parca..nu.Stelele astea,milioanele de suflete individuale,nu fac cat faci tu.Imi pare rau,Luceafar drag,dar ochii lui nu se compara cu lumina pe care o emani tu.Ei,ei sunt umani si plini de atata farmec,incat bajbai chiar si cand tastez.
Vai,te rog,imi vreau mintile inapoi!Sunt o leguma,gata sa fie asezata in oala care clocoteste,in cercul acesta complicat,cerc amoros din care nu se stie cine va fi prada.Si nu pot face nimic,nu pot nici respira.Tu intrii in camera,aerul iese.Si sunt asezata frumos in oala,sunt cuminte,speriata..dar cuminte.Ce fac?Mi-am promis ca nu o sa imi mai permit sa iubesc.Banajele astea,multe,abia mai stau lipite.Nu imi ataca bucatile astea fragile de inima iubitoare,ce ai zice mai bine sa le alini atunci cand doare?Oare?
Nu stiu,nu stiu nimic.Nu mai sunt eu,nu mai pot gandii.
No comments:
Post a Comment