FFff

               In momentul in care va rasari prima lalea gingasa din pamantul acesta uscat si crud,eu voi fi departe.Cu o geanta mica,un pachet de tigari si 2 lei in buzunar,ma voi urca in primul tren.Nu ma mai sperie nimic.Am decojit fiintele acestea numite,oameni,din cap pana in picioare.Toate au invelisul frumos,iar mijlocul putred.Toate sunt pline pana in gat de cuvinte dulci si inspititoare,iar fapte groaznice si necrutatoare.Voi pleca,voi inghitii in sec atunci cand voi realiza ca nimeni nu stie ca lipsesc.Oricum sunt invizibila.Cine ar putea tine la mine?Vreau sa ma dizolv in marea in care imi voi spala pentru totdeauna urmele mainilor tale de pe trupul meu,care pareau atat de iubitoare,pentru totdeauna.Singura,voi colinda lumea asta in lung si in lat,sperand ca voi gasi pe cineva care mai are suflet.Persoana care se va arunca in acvariul plin de rechini nemancati de 3 zile,persoana care nu ma va pune niciodata pe locul doi,acea persoana care imi va da sufletul in mainile mele,chiar daca exista posibilitatea ca eu sa o calc in picioare cu tenesii mei rupti.Pentru el nu va conta ca rad la orice gluma,ca ma impiedic atunci cand incerc sa impresionez pe cineva,ca ma pierd si nu stiu ce sa zic atunci cand persoana din fata mea ma intimideaza intr-un anume mod,ca mananc mult si ma plang toata ziua de corpul meu,ca rosesc atunci cand ma priveste in ochi emanand iubire.El ma va iubii,dar poate nu va fi uman.Exista cineva care sa ma iubeasca si pe mine?Vreau sa vina ziua aia odata,sa imi arunc pe mine un tricou,niste pantaloni scurti si niste tenesi murdari si sa plec.Fara avertisment,fara sa stiu cand ma voi intoarce.Ma voi oprii acolo unde voi sti sigur ca cineva ma iubeste si pe mine.Ca exista inca un suflet pur,care ma vrea pentru totdeauna.Delirez,sufar,sunt singura.As vrea sa pot sa cad intr-un somn adanc,din care sa nu ma mai trezesc.Nu moarte,un somn frumos,cu vise infinite si numai fericire si dragoste.Sa visez lumea asa cum as vrea eu sa fie.Sa ma trezesc doar atunci cand imi este dat si sa zambesc fara sa ma prefac,simtind cum defapt imi retin lacrimile care imi curg alene pe gat in jos.Sa nu am secrete,sa nu aiba nimeni secrete,lumea sa fie sincera sa stim totul despre tot.Prea greu,si prea mult de cerut.Dar ce stiu sigur,este ca ma simt singura si sufocata de lumea,de cercul,de universul in care ma aflu.Sunt doar una la atatea miliarde si nimeni nu imi este menit mie.Doar eu..cafeaua mea rece,tutunul ce imi imbacseste parul si rutina zilnica.Huray..