Pustiu

        De dimineata miroase a ploaie.
 In incapere se simte din plin mirosul de piatra uda,de pamant sapat;aerul e umed si rece si aspru,dar dulce.Respir adanc si merg pe varfuri catre fereastra,doar ca sa-mi lipesc nasul de suprafata rece.Simt cum respiratia mea inabuse geamul.Inchid ochii si ascult sunetul unui rapait usor care fosneste prin vant.Picaturile de ploaie sunt singurele care imi amintesc ca norii au batai de inima.Si ca si eu am.
       Intotdeauna imi pun intrebari despre picaturile de ploaie.
       Ma intreb cum de cad mereu,poticnindu-se de propriile lor picioare,rupandu-le,si uitand sa-si deschida parasutele cand coboara din cer spre un sfarsit nesigur .Ele par atat de fericite,desi drumul lor pana la spulberare e atat de scurt.Chiar si atunci cand cad izbindu-se de pamant,scot un sunet atat de linistitor si impacat.Mereu am iubit sa umblu desculta in ploaie,sa simt pe propria piele picaturile reci,dar calde cu fiinta mea.Si tu..tu vei fi pentru mereu pentru mine ca prima ploaie care mi-a inundat sufletul...