14

      Soarele incepea sa strapunga intunericul atat de triumfator.Pentru o secunda imi inchid ochii si adorm.Ma trezesc simtind frigul cum imi impunge oasele si nu mai reusesc sa adorm.Cum sa adorm cand esti langa mine?Pentru o vreme buna,stau asa,intoarsa catre tine si te privesc.Somnul tau pare asa de usor..chiar si cand dormi esti atat de adorabil.Incerc sa ma uit si in alta parte,dar in jur sunt numai pereti albi.Atat.Si toata atentia mea,tot somnul meu se duce,doar pentru ca vreau sa te privesc.As vrea sa stiu,oare ce gandeste acum?Se gandeste la ce i-am scris?Da.Cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea,cel mai chinuitor pentru inima mea care era gata sa crape de emotie.Sunt mandra de mine,oarecum si nu as fi crezut ca voi fi mai usurata.Dar sunt.Simt ca acuma stie totul,acuma totul depinde de el.De ce simte si de ce vrea.Ma aplec incet si il sarut pe frunte.Parca e un ingeras.Unul care stie sa provoace suferinta,chiar fara sa vrea.Il ating pe nas si observ ca e rece,ca si mine.Toti suntem inghetati.Isi misca usor buzele,deschide ochii si ma priveste delung...I-as zice ca imi doresc macar un ultim sarut,chiar daca ma va rascolii pe interior,macar atat.Dar nu.Ma intorc cu spatele la el si incerc sa dorm,fara sa reusesc,stau si privesc peretii albi din jurul meu.S-a terminat jocul,iar acuma tu decizi cum se termina.Si mai retraim clipa inca odata.Si inca odata.De data asta,nu numai tu esti cel care ma tine treaza,ci si parfumul care imi invaluie corpul si simt ca ma duce in nirvana.E prea mult pentru mine.