O sa iti pictez un nor,intinsi pe covor,vom rade de glasurile lor si in noapte vom disparea incetisor...usor,usor.O sa iti pictez un castel,dar daca il pictez te rog..ramai in el.Voi creea si lumea noastra,o sa rad la orice gluma proasta.Voi culege lumina din ochii tai,stralucitori si superbi ca doua pastai.Iti voi canta cand ceva te doare,vom fi mereu intr-o vesnica plimbare,chiar daca in viata noastra exista schimbare,vom ramane aceleasi suflete iubitoare.Chiar si in ploaia rece,care pana in oase te petrece,vom fi ca doua petece,simple ca doua cantece.Minunat,mirific,mare,mic,mult...minte.Lumea te minte,te controleaza dupa propria minte,dar stai cuminte..sunt aici si asta se simte.Cat timp sunt eu aici,nu vor exista piedici.Nu te voi lasa sa cazi,o sa te fac sa ma vrei maine mai mult ca azi!O sa te tin strans de lumea mea,sa te las sa pictezi cum vrei in ea.
Dar nu...Tu ma lasi sa dispar,fara nici un gand amar.
No comments:
Post a Comment