Pictat in negru

         O sa iti pictez un nor,intinsi pe covor,vom rade de glasurile lor si in noapte vom disparea incetisor...usor,usor.O sa iti pictez un castel,dar daca il pictez te rog..ramai in el.Voi creea si lumea noastra,o sa rad la orice gluma proasta.Voi culege lumina din ochii tai,stralucitori si superbi ca doua pastai.Iti voi canta cand ceva te doare,vom fi mereu intr-o vesnica plimbare,chiar daca in viata noastra exista schimbare,vom ramane aceleasi suflete iubitoare.Chiar si in ploaia rece,care pana in oase te petrece,vom fi ca doua petece,simple ca doua cantece.Minunat,mirific,mare,mic,mult...minte.Lumea te minte,te controleaza dupa propria minte,dar stai cuminte..sunt aici si asta se simte.Cat timp sunt eu aici,nu vor exista piedici.Nu te voi lasa sa cazi,o sa te fac sa ma vrei maine mai mult ca azi!O sa te tin strans de lumea mea,sa te las sa pictezi cum vrei in ea.

            Dar nu...Tu ma lasi sa dispar,fara nici un gand amar.

carpe diem

     O liniste abundenta si complicata te apasa pe sufletul pur.E greu,e neclar,e prea mult de odata.Incerci sa iesi,dar totul te absoarbe inapoi in intuneric.Mintea ta iti este cel mai groaznic inamic,creator de vise si iluzii paralele cu realitatea.Iti este frica si nu ai pe nimeni sa te ajute,sa te apere de propria persoana.Te autodistrugi cu critici prostesti,cu imagini inexistente si situatii petrecute doar in mintea ta.Melodia vietii tale ar putea sa fie o drama curata de copil nevinovat.Ganduri mari pentru o bucatica de copil.Tie frica si de propria umbra,simti ca fiinta ta nu mai iti apartine.Fiecare secunda petrecuta in lumea asta,te aduce cu o secunda mai aproape de infern.
       E greu...Apoi,imaginea lui iti apare in minte.Parca simti iar acele buze contopitoare si calde..Bratele lui sunt la fel de primitoare..asa cum le-ai lasat.Te roade in adancurile inimii ca nu stii ce face,unde e si te gandesti permanent la acelasi lucru. " Oare se gandeste la mine?".Cand te pui in pat,parca ceva iti macina inima..iti macina sufletul iti roade mintea.Totul este mai complicat.Iti inchipui,faci,creezi..dar cand ajungi sa combini realitatea cu visele..ajunge un esec.Te gandesti sa pleci,sa lasi totul doar pentru ca inca un minut..sa fie chiar ca la inceput.Dar nu,te trezesti si esti in acelasi pat.Singura.La fel si el,in fiecare dimineata.Devine rutina vietii tale plictisitoare si deloc interesanta. E pustiu..e intuneric,da.E greu.