Ireal de fericit

 O zi de fericire cere un an de lacrimi.Fericirea este motivarea care viata si-o da singura.Ea este ca un etern santier in lucru.Dupa parerea mea fericirea este doar un episod trecator din marea drama a durerii.Fericirea este sa stii sa iti folosesti lucrurile de zi cu zi.Numai tu poti sa iti creezi fericire.Nu astepta ca sa ti-o creeze altii.
Daca esti fericit din cauza unuia care nu este,aia nu se mai numeste fericirea,e doar rautate pura.

Oamenii spun ca suntem cu adevarat fericiti doar dupa ce murim si ajungem in imparatia lui Dumnezeu.Dar cum pot ei sa fie asa de siguri?Practic dupa ce mori,stai 3 metri sub pamant,putrezesti si lumea uita de tine.Oare exista acel loc divin care sa ne dea fericire pura? Daca fericirea divina este doar o iluzie creata de oameni care se cred atotstiutori?
 Dupa mine cel mai bun mod de a fi fericit este facand pe altul sa zambeasca.Chiar daca tu esti fericit si cei din jurul tau nu sunt,atunci acaparezi si tu acea stare de suferinta.Fericirea este doar o conditie imaginara pe care ne-o atribuim.De unde stim daca suntem fericiti sau nu?Eu pot plange si cand sunt fericita.
           Fericirea nu este o destinatie,este un mod de a traii.